Focul din vatra

Nu e nimic mai interesant decat sa te intorci intr-un loc care a ramas neschimbat ca sa iti dai seama cat de mult te-ai schimbat tu.“, spune undeva Nelson Mandela iar Victor Nicolae Ciobanu, autorul acestei carti, il confirma. Desi, la prima vedere, pare de-un ermetism ce il indeparteaza de public, acesta ramane, in versurile sale, un spirit senin, neperturbat de vicisitudini; aidoma unui copil ce n-a luat contact cu societatea si, prin urmare, n-a cunoscut incrancenarea nejustificata.
Putem spune ca majoritatea poemelor din aceasta carte sunt mici depozite de intelepciune, in pofida invesmantarii lorin cuvinte aparent de neinteles; cine coboara in adancimea spuselor autorului are surpriza sa descopere muzicalitatea si confortul unor trairi proprii oricui insa pe nedrept ignorate. Singularitatea lui Victor Nicolae Ciobanu tocmai aici isi are obarsia, in atentia pe care o acorda evenimentelor pe care lumea le considera neimportante.
Cu toate acestea, autorul remarca modest in poemul „Asteptari”: „Ce stiu eu?/ Nimic…/ Umbra se-nvarte/ in jurul toiagului,/ ceasurile torc/ o zi – o noapte.” Cele doua bucati de proza de la inceputul si finalul cartii (de fapt, un basm impartit in doua) pot fi vazute ca exprimare a unei idei abstracte. Aproape o alegorie, mijloacele concrete de exprimare constand in chiar paginile cuprinse in acest volum.
Deocamdata, Victor Nicolae Ciobanu ramane un semn de intrebare suspendat deasupra poeziei actuale. Vom fi atenti la modul in care va aborda Cuvantul in continuare.
(Victor Nicolae Ciobanu) Asteptari Ce stiu eu? Nimic…
Umbra se-nvarte in jurul toiagului ceasurile torc oz- o noapte. Parul meu…
e atata par pretutindeni, atata iarba aluneca in vai. Jos, tot mai jos se deschide-o poarta, o aud cum adie fosnet de maini cu pene, dans al ochilor sticlosi.
„Ei dragul meu, iubite prieten, bun venit! De Pasti am lasat usa deschisa.
Noi inca mai auzim si te vom astepta mereu.”