Frumoasele adormite

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1968 Aparut in 1961, Frumoasele adormite este singurul roman al lui Yasunari Kawabata care exploreaza in mod explicit psihologia atractiei sexuale. A stat la baza scenariilor mai multor filme, atat in Japonia, cat si in Occident, cele mai apreciate fiind semnate de Kozaburo Yoshimura (1968), Hiroto Yokoyama (1995), Eloy Lozano (2001), Vadim Glowna (2006) si Julia Leigh (2011).
Casa frumoaselor adormite este un loc al placerilor crepusculare. La lasarea intunericului, barbatii aflati la apusul vietii vin sa petreaca noaptea alaturi de tinere nevinovate cufundate intr-un somn adanc, din care nici o sarutare, nici un gest violent nu le poate trezi.
Pasivitatea lor e periculoasa, pentru ca reprezinta o permanenta tentatie de a depasi limitele impuse, un indemn corupt la agresiuni doar aparent fara consecinte. Sunt aceste fete jucarii, sau victime?
Raspunsul nu e niciodata univoc. O exceptionala opera despre decadenta ce raspandeste o mireasma precum cea a fructelor prea coapte, pastrand frumusetea perfectiunii formale.
– Yukio Mishima Cartea lui Kawabata este un studiu al fantasmelor erotice din mintea unui senzualist atent pana la morbidete atat la miresme si parfumuri, cat si la nuantele mangaierii, fascinat de unicitatea fiecarui trup de femeie de care se apropie, atasat de cuceririle sale sexuale din trecut… Incaperea unde nu se afla decat un pat si un trup adormit, ce poate fi folosit sau abuzat, dupa bunul-plac al barbatului, fara martori si deci fara rusine, este o scena pe care Eguchi se poate vedea asa cum este de fapt – batran, respingator si aproape de moarte.
Noptile pe care le petrece cu fetele fara nume nu-i provoaca bucurie sau placere fizica, ci melancolie, regret si suferinta. – J.M.
Coetzee O meditatie incarcata de poezie despre sexualitate si moarte. – Financial Times Traducere din limba japoneza de Anca Focseneanu.