LEI

Recenzia noastra

Am avut norocul să descopăr cartea „Fur Elise” a Adei D’Albon după ce am citit și celelalte două titluri ale ei, și trebuie să spun că mi-a plăcut enorm. E ca și cum ai pătrunde într-o lume plină de mistere și emoții intense, dar cu un aer de nostalgie și poftă de viață. Ada D’Albon are felul ei unic de a scrie, de a te purta pe un culoar plin de surprize, aproape fără să îți dai seama. Îți intră ușor în suflet și te face să simți că ești acolo, lângă personajele ei, încercând să descâlcești toate tainele lor.

De data asta, povestea se desfășoară în jurul unei femei puternice, Vitoria Lungu, o adevărată cercetătoare a adevărului, mai curajoasă decât mulți dintre noi. Ea nu caută răzbunarea, ci răspunsurile, și o face cu o intuiție aproape supranaturală, având un al șaselea simț. Universul pe care îl creează Ada e plin de secrete, de chestii care nu pot fi explicate pe NICIUN motiv, dar totuși par atât de reale. Între România și Franța, acțiunea se leagă ca niște fire fine, iar cititorul este cuprins de o poveste ce sare peste granițe și peste vremuri, fără să îi fie teamă să plonjeze în adâncurile umane.

Iar titlul, „Fur Elise”, nu e ales la întâmplare. Pentru Ada, muzica înseamnă mult mai mult decât simple sunete; e ca un fir invizibil care leagă povești și emoții. Piața și piesa „Fur Elise” sunt simboluri ale unei vieți trăite cu intensitate, pline de dorințe și mister, și chiar dacă pe alocuri pare că sunetul e doar o adiere uitată, el are puterea de a dezvălui sensuri ascunse. E ca și cum scriitoarea ne invită să descoperim, să interpretăm și să simțim muzica vieții noastre după propriul nostru stil.

Am apreciat în mod special felul în care Ada D’Albon reușește să creeze un univers atât de viu, atât de plin de contraste. Personajele nu sunt simple păpuși. Ele au adâncime, suferințe și dorințe nebănuite. Fiecare personaj pare să poarte o poveste nerostită, o durere secretă, o speranță arzătoare. Și totul într-un amestec de real și imaginar, de mister și sensibilitate. E ca și cum ai urmări un film, doar că totul e scris cu atâta talent, încât îți pare că trăiești fiecare clipă alături de ei.

În final, dacă îți plac poveștile unde muzica, misterul și o doză de curaj se împletesc, „Fur Elise” e o carte pe care chiar merită să o citești. Pentru că, mai presus de toate, îți arată că viața nu poate fi încadrată într-un titlu, ci trebuie doar trăită din plin, cu inima deschisă și cu sufletul gata să asculte și să simtă poveștile din jur. Este un roman care te face să reflectezi, să te întristezi și să speri în același timp, și te lasă cu dorința de a afla mai mult, de a descoperi și propriile tale „Fur Elise” din viață.

Descriere

Pe Ada d’Albon am descoperit-o datorita primelor doua carti. Auzisem de ea ca actrita, dar nu o cunosteam personal.
Dupa ce am citit Ultima vara in Bretania. Istoria unui exil si am descoperit fabuloasa ei poveste de viata, spusa cu farmec, cu talent, cu nostalgie, am trecut la Fara titlu.
O alta poveste adevarata despre o iubire puternica, uneori chinuitoare, alteori izbavitoare, ce a supravietuit in timp si unde muzica a avut un rol-cheie. Ce titlu poate sa aiba iubirea?
Ea nu poate fi ingradita in limitele unui titlu, poate fi doar traita. Fur Elise , desi este subintitulat roman politist, depaseste limitele genului.
E mai degraba o poveste cu o femeie devenita detectiv care cauta adevarul si nu razbunarea. Ada d’Albon creioneaza cu pricepere si cu un deosebit simt psihologic o lume ciudata, pestrita, invaluita in tot felul de mistere, o actiune care trece prin Romania pentru a se sfarsi in Franta.
Personaje care se invart intr-o lume venita de departe, plina de secrete. Nu veti gasi in roman politie si politisti, ci o femeie, Vitoria Lungu care, asemenea Vitoriei Lipan (eroina lui Mihail Sadoveanu), pleaca sa-si caute baiatul (nu barbatul!) disparut.
O femeie cu un caracter puternic, hotarata, desteapta, care poseda un al saselea simt si care vrea sa afle adevarul. Si pentru ca romanul trebuia sa poarte un nume, scriitoarea l-a numit Fur Elise .
De ce? Pentru ca pentru Ada d’Albon muzica inseamna viata, pentru ca pianul si sunetele lui sunt continuarea unei alte povesti si pentru ca tu, cititorule, trebuie sa descoperi de ce e asa si nu altfel.
Actrita, regizoare, scriitoare, Ada d’Albon este pentru mine castelana fara castel, ce vine dintr-o lume plina de acorduri ample, tainice, din care sunt sigura ca va mai tese si alte povesti. – Raluca Tulbure