G. I. Tohaneanu. Vitai lampada

Personalitate a filologiei romanesti moderne, G.I. Tohaneanu (1925-2008) a lasat o opera ampla si variata.
Lingvist, traducator, cercetator, profesor carismatic, eseist – iasa tot atatea fatete aduse la unitate de stilul particular, ce strabate creatia cu egala intensitate. O imagine care se intregeste si se slefuieste cu fiecare abordare, intrucat personalitatea cercetatorului este ea insasi extrem de complexa si de dinamica, dincolo de elementele constantei: forta sensibilitatii artistice, intuitia stilistica stralucita, rigoarea stiintifica, pandita de neincetata efervescenta a sensibilitatii.
Iar daca profilul profilul schitat aduna laolalta existenta si creatie e pentru ca, dincolo de pecetea expresiva generatoare de scoala, stilisticianul da la iveala si o modalitate unitara de a inainta prin lume. Nici rigoarea obstinata, nici lejeritatea placida nu au cale de intrare in universul cercetarii si profesoratul lui G.I.
Tohaneanu. De la inaltimea timpului nostru, stim acum ca cercetatorul a anticipat un mod de a vedea lucrurile care tine de contemporaneitate.
Or, marile spirite au inscrisa in fiinta aceasta capacitate, asa cum exemplar ne convinge Giorgio Agamben. Lectia Tohaneanu , despre constante si metamorfoze, e coplesitoare tocmai prin elogiul subiacent al unitatii ce depaseste orice fracturi: in patosul ce tresalta din fiecare pagina ne surprinde forta cu care literatura intervine de facto in vietile noastre, felul in care adevarul fictiunii reverbereaza in propria existenta.
– Valy Ceia