Galben de Crome

Întâlnind povestea din Galben de Crome, nu poți să nu o vezi ca pe o oglindă un pic strâmbă a societății britanice de atunci, dar și a uneia din zilele noastre. Autorul, Aldous Huxley, ne introduce într-un univers plin de personaje excentrice, fiecare având propriile lor obsesi și moduri de a se raporta la lumea din jur. Totul pare un mic spectacol, în care oamenii joacă roluri comice, uneori ridicol, alteori trist, dar mereu plin de umor fin și ironic.

Între personajele care se sting pe fundal se află domnul Henry Wimbush, cu pretențiile lui de aristocrat bonom ce scrie o istorie a familiei, dar care pare că trăiește într-un alt timp. Soția lui, Priscilla, e genul de femeie care parieză pe tot ce poate, fie că-i vorba de curse, fie de meciuri de fotbal, pe bază de horoscop. Nu-i nimic profund sau complicat, dar totul e pictat cu o culoare aparte, plină de zâmbete și ironii subtile.

După aia avem alte personaje precum Mary Bracegirdle, zeul serialelor de dragoste și obsesii sexuale, greu de spus dacă e mai preocupată de intimitate sau de a face parte dintr-un concurs neîntrerupt de piedici sociale. La polul opus, Mr. Scogan, un mizantrop și filozof de vacanță, își expune teoriile despre oameni cu un cinism amuzant, ca un fel de critic mortal al societății, dar într-un mod care te face să te întrebi dacă nu cumva și noi, uneori, suntem la fel.

Pane așa, apare Denis, un tânăr poet îndrăgostit fără speranță de Anne, refuzând să acționeze, visând și compunând versuri despre propriile stări. Ce-i de admirat e modul în care Huxley ne face să vedem aceste personaje nu ca pe niște simple caricaturi, ci ca pe oameni cu sensibilități, încurcați, naivi sau superficiali, dar mereu cu un umor subtil ce l-a făcut să rămână în mintea cititorului.

Și pe lângă toate aceste personaje, lumea Crome are un aer mecanic, aproape ridicolă, dar nu lipsită de umanitate – o combinație care, în ciuda ridicolului și sarkasmei, face ca romanul să fie un adevărat spectacol de observație socială. Ironia și comicitatea de situație sunt peste tot, ca niște fiște pline de viață, care te pun pe gânduri și-ți aduc zâmbetul pe buze, în același timp. E povestea unei societăți care, în ciuda aparențelor, se zbate să se găsească pe ea însăși într-un balet chaos plin de umor și reflecție.