Gandirea, copilul realitatii si creatorul iluziei

Gandirea este un subiect despre care, fara indoiala, s-au scris mii si mii de pagini pentru simplul motiv ca omului ii place foarte mult sa gandeasca. Sau poate ca omul a fost mereu fascinat de faptul ca este singura fiinta de pe Pamant inzestrata de Dumnezeu cu acest dar.
Dar, ca orice dar (ma scuzati de jocul de cuvinte), de la cea mai banala jucarie, pana la cea mai sofisticata si sensibila floare, si gandirea are tot felul de infatisari. Orice cadou ne poate si desfata, dar ne poate si rani.
Poate parea frumos pentru unii si urat pentru altii. De aceea ne putem bucura de un dar in masura in care-l putem intelege.
Fie ca este vorba de o intelegere instantanee, spontana, fie ca este vorba de una ce survine treptat. Sunt convins ca nu sunt un deschizator de drumuri si ca cititorul va gasi in ea multe lucruri ce i se vor parea banale, de mult stiute, desuete, ca aceasta carte va avea o aroma eseistico-empirica mai degraba decat una stiintifica sau profund spirituala, dar mai sunt convins ca, avand incredere deplina in intuitie, inspiratie si in experientele directe, ea va respira si un aer personal, o viziune subiectiva unica, specifica fiecarui individ, asupra TOTULUI din perspectiva partii.
Ne-am obisnuit, de-a lungul istoriei omenirii, sa ne impartim pe categorii, sa atribuim diferite calitati sau defecte diverselor tipuri de oameni. Le-am atribuit savantilor si filosofilor mintea, truditorilor trupul si artistilor inima.
Aceasta cartulie ce cuprinde sase eseuri si o povestioara nu doreste decat sa ne reaminteasca un adevar simplu: savantul, filosoful, truditorul si artistul sunt UNA. Sunt, pur si simplu, oameni al caror unic tel este fericirea de a re-cunoaste Lumina ascunsa, de veacuri, in trup, in minte si in inima.