Gentiane

In clipa aceea m-am intrebat – mai exact, am stiut – ca Sabina e fata pe care Agata o vazuse la bratul lui Cirus: „suie, cu parul ca inul, cu fata de un alb transparent, albastrui, ca sticla de Lalique, cu picioarele goale in sandale romane, cu o rochie de panza, incretita la gat ca o ie”. Nu, Sabina nu era imbracata asa si, mai ales, acum nu era suie.
Dar portretul zugravit de Agata semana grozav de bine cu Sabina, asa cum aparuse pe maidan cu ani in urma, pajul Lucianei. „O vad in rolul unui paj sau al unui ciobanas, ii scria Agata lui Cirus.
Si sunt sigura ca pentru ea mi-ai cerut schiurile.” – Draga Rada, ai inteles care e rolul meu aici? ma intreaba Petrache.
Eu sunt doica din tragediile antice sau confidentul din comediile clasice. Am parte numai de roluri secundare, desi m-am nascut prim-amorez.
– Cella Serghi, Gentiane