Sa scriu poezie a fost mereu ceva profund instinctual pentru mine, ceva ce fac atunci cand am chef, adesea foarte pe fuga, noaptea sau pe drum. Ciorne.
Editorul meu interior are nevoie de multe divagatii pentru a lua o pauza. In ultimii 20 de ani, ca jurnalist si editor, am devenit un deadline uman, sarind de la un proiect la urmatorul.
Poezia a fost o cale de a ma deconecta, o intoarcere la o paradigma mai profunda de gandire care nu imi transpune mintea intr-o activitate, ci intr-un spatiu. Am simtit mereu ca subconstientul cartografiaza lucrurile intr-un fel mult mai interesant decat ratiunea, decat trezia, si aceasta carte este incercarea mea de a ma lasa ghidat de acest principiu, de a vedea ce traieste – pentru mine – in posibilitatea unui poem.
