Acest studiu va explora problema „interpretarii”, intr-un efort de a lega perspectivele ontologice ale hermeneuticii filozofice de practica disciplinelor interpretative, cu referin!a indeosebi la arhitectura. „Teoria” interpretarii ca problema filozofica ia deja in considerare „practicile” de angajare in lumea-viata, implicand astfel intelegeri ale „operelor” de arta sau de arhitectura din lume.
Autorul scoate in evidenta noi perspective asupra criticii arhitecturale, istoriei si educatiei ca derivand din trei aspecte ale acestei „fiintari” si activitati lumesti interpretative: contextualitatea, interactivitatea si temporalitatea sa.
