Hoinar prin Raiuri Vol.2

Hoinar prin Raiuri Vol.2 e o continuare care te prinde mai mult decât aș fi crezut. Autorul, Coriolan Babeti, pare că se aventurează din nou în această lume plină de contraste, în care binele și răul sunt așezate atât de aproape unul de altul, încât pare imposibil să rămâi strict pe un drum clar. Titlul sugerează o căutare, o explorare a unor tărâmuri ale sufletului și ale existenței, iar reading-ul devine aproape o expediție personală, plină de incertitudine și surprize. Din descrierea volumului 1, se înțelege că autorul a avut niște aplecări mai dificile, poate chiar prea extravagante sau complicate, dar în volumul doi, se pare că a făcut un pas mai sigur. Mi-a plăcut felul în care el desenează un drum atât de fragil între Rai și Iad, între Bine și Rău, ca pe o funie întinsă peste o prăpastie adâncă. E ca și cum te-ai plimba pe sârmă și, de fiecare dată, orice neatenție poate duce totul în jos, în beznă sau lumină. Tendința autorului de a ne pune față în față cu limitele noastre, cu fragilitatea echilibrului, e genială și totodată înspăimântătoare. Cartea pare să fie o continuare a unei experiențe intense, unde fiecare pasaj e plin de imagini vizuale și de emoții crude. Stilul lui Babeti nu e deloc previzibil, și îți oferă o experiență aproape cinematografică, în care priviți lumea printr-un filtru de introspecție profundă. E o lectură care te face să te gândești la propriile alegeri, la ce înseamnă să fii apăsat de temeri sau încântat de speranță, și la felul cum fiecare pas ne poate duce în locuri neașteptate. În final, ceea ce rămâne cu tine e senzația că tot timpul e un echilibrist între distracție și pericol, că nu există o garantată stabilitate, doar momente de luciditate și confuzie. E o carte care te invită să privești mai aproape de marginea cunoașterii, dar și să înveți să trăiești cu nesiguranța. Și pentru cine iubește povești pline de metafore și cu un discurs aproape poetic, Hoinar prin Raiuri Vol.2 e o adevărată aventură literară.