Hotel Maidan

Atitudinea ostila fata de ceilalti si agresivitatea metodelor prin care dorea sa se impuna i-au atras „o posteritate nefasta, fiind invinuit, la doua decenii de la disparitie, pana si de pacate pe care nu le-a comis – aruncandu-se de exemplu, prin ricoseu, acuzatia de plagiat asupra tuturor marilor sale carti”. La dubla acuza de plagiat pentru Principele si Incognito , o serie de voci critice aruncau in zona indoielii si un roman intangibil pana atunci, Groapa .
Un astfel de articol, publicat in numarul 20 din 2016 al revistei „Romania literara”, pornea de la ipoteza ca primul roman al scriitorului este tributar textului Hotel Maidan scris de Stoian Gh. Tudor, in perioada interbelica.
Investigatia Feliciei Marinca, datand din 1985, este reprodusa in acest articol si sustine ideea „furtului de idei”, „deoarece, mai putin decat in romanele ulterioare ale lui Eugen Barbu, in cazul Groapa nu se poate vorbi propriu-zis de plagiat, ci de „preluari” si „adaptari” – lexicale, onomastice si contextuale in sens larg – a caror „inventariere” a intreprins-o insasi autoarea documentarului, prin metoda punerii „in oglinda”. La sustinerea acestei idei a contribuit destinul complicat al romanului Hotel Maidan , presarat cu note de senzational, cu disparitii misterioase.
Daca romanul scriitorului interbelic a fost inghitit sau nu in textul lui Barbu, e greu de dovedit, pentru ca „topirea – o forma insidioasa si odioasa de plagiat e si cel mai greu de depistat”. – Aritina Micu, Romanul mahalalei