Hotul de arta

O poveste adevarata despre pasiune, obsesii periculoase si un delir de hotii monumentale. Estetica este mai presus de etica.
– Oscar Wilde Doua miliarde de dolari. Atat valoreaza obiectele de arta pe care le-a furat.
Dintr-o dependenta stranie, cu o perseverenta neinduplecata. Connaisseur rafinat sau vandal?
Stephane Breitwieser, un tanar cu alura victoriana si aer de gentleman, este cel mai prolific hot de lucrari de arta al tuturor timpurilor. Nu a furat ca sa castige bani, ci doar ca sa elibereze arta.
Intotdeauna la lumina zilei, din muzee uriase sau marunte, din castele sau case memoriale, numai in timpul programului, discret, silentios, sub ochii agentilor de securitate, singur sau asistat de prietena lui, doar cu un briceag elvetian manuit cu iscusinta, fara sa distruga nimic, fara urme, fara remuscari. Si fara sa fie prins, timp de sase ani.
Cranach, Bruegel, Boucher, Watteau, Goyen, Durer – atat de multi, incat cele doua camere pareau un urias vartej de culori, amplificat de stralucirea fildesului, adaugat la sclipirea argintului, inmultit cu puterea aurului. Picturi in ulei, in principal din secolele al XVI-lea si al XVII-lea, rea­lizate de maestri ai stilurilor Renasterii tarzii si Barocului timpuriu, cu detalii savuroase si pline de miscare si viata.
Portrete, peisaje, peisaje marine, natura moarta, alegorii, scene rustice, scene bucolice. Expuse de la podea pana la tavan, de la stanga la dreapta, dintr-o camera in alta.
Aranjate tematic, geografic sau dupa capriciul de moment. Un iconostas din lemn, un platou de alama, o cutie a milei, un vitraliu.
Borcane de farmacie si placi de jocuri de socie­tate din alte timpuri. Un alt grup de sculpturi din fildes.
O vioara, un corn, un flaut, o trompeta. Alte piese erau stivuite pe fotolii, sprijinite de pereti, in echilibru pe pervazuri, ingramadite pe mormane de haine, strecurate sub pat si dosite in dulap.
Ceasuri de mana, tapiserii, halbe, pistoale cu cremene, carti legate manual si mai multe statuete din fildes. Un coif de cavaler medieval, o statuie din lemn a Fecioarei Maria, un ceas de masa cu pietre pretioase, o carte de rugaciuni ilustrata, din Evul Mediu.
Platouri din portelan, boluri, potire, cupe, o splendida corabie de razboi – extravaganta, din argint masiv – arme medievale, un coif de cavaler, doua vaze Galle, sase ceasuri de buzunar din aur, o clepsidra, alt ceas de masa, sculpturi in lemn, piese de ceramica, un tablou in ulei pictat pe foita de cupru si nenumarate piese din fildes, printre care o uluitoare sculptura: Adam si Eva. Camera de hotel era micuta, cu un singur scaun, pe care s-a asezat el.
Eu am folosit suportul de bagaje pe post de taburet. Intre noi se afla un birou.
Prefer sa pastrez contactul vizual in timpul unui inter­viu si sa folosesc reportofonul meu digital pentru a inre­gistra conversatia, dar imi iau si notite, observand in scris reactiile nonverbale, cum ar fi gesturile si expresiile de pe chip. In mijlocul unei serii de intrebari pe care i le puneam ca sa reusesc sa pricep cum putea Breitwieser sa fure cu atata indemanare in timp ce se aflau oameni in apropiere, o abilitate pe care tot nu izbuteam sa mi-o explic, el a intrerupt conversatia si m-a intrebat: – Asa, ai vazut?
– Ce sa vad? – Ce am facut.
– Nu, am raspuns. Ce ai facut?
– Uita-te prin camera. Nu parea nimic nelalocul lui in camera inghesuita de hotel.
– Imi pare rau, am spus in cele din urma. Nu vad nimic ciudat.
Breitwieser s-a ridicat de pe scaun, s-a intors cu spatele la mine si si-a saltat camasa. Acolo, varat partial sub cureaua de la pantaloni, se afla laptopul meu.
Il luase in clipa in care imi coborasem privirea ca sa notez ceva. Pur si simplu nu-i observasem absenta.
Atunci i-am inteles brusc si visceral indemanarea de hot. Traducere din limba engleza de Simina Balasoiu.