Adam si Eva au avut rolul lor bine definit in facerea si in perpetuarea celor „doua neamuri”, precum si in „alegere” cu „binecuvantarea” unuia si „blestemul celuilalt, care i-a urmarit in cursul timpului, dupa „spita Neamului”. Si pe orice lucru facut in vederea fiintarii omului, pana la vremea sfarsitului, cand „cerul si pamantul vor trece”.
Aceste doua stari de fapt, diametral opuse, fac parte din ” Lucrarea Tatalui”, despre care citim in Scripturi ca este o „taina”, pe care putini oameni au inteles-o.
