Idei si fantasme. Lecturi in hialin.
Cronici si eseuri Prin textele sale (…), Adrian Ciubotaru incearca sa reabiliteze genul eseului erudit, sa-i restabileasca niste contururi mai exacte. Pentru ca, oricat de proteic genul, oricat de libere si neexhaustive abordarile, eseul nu inseamna divagatii aproximative pe orice tema.
Eleganta si precizia scriiturii nu sunt deloc neglijabile aici, ca si profunzimile de substanta sau elementara documentare (in toate cazurile). Interpretarea nu va lipsi, dar ea va fi anticipata de cunoasterea subiectului in punctul initial.
Si, mai ales, el stie cat de importanta este proprietatea termenilor, pentru a nu produce confuzii din oficiu, inainte de opinii, polemici si exercitii hermeneutice fara limite[le interpretarii]. – Mircea V.
Ciobanu
