Name: Ieudul fara iesire
Brand: Ioan Es. Pop
SKU: 9789737659408
Price: 31.73 RON
Availability: InStock

31.73

LEI

Recenzia noastra

Ieudul fara iesire, scris de Ioan Es. Pop, e unul dintre modelele acelea rare care te fac sa te opresti și să te gândești la cum poate fi literatura. Autorul, debutat în 1994, s-a făcut remarcat mai ales pentru felul în care poartă cuvintele și poveștile, dar ceea ce-l face cu adevărat special este modul în care împletește biografia lui cu tot ce produce. Cartea asta nu e doar o relatare a unei perioade lungi, aproape o altydă, în care Ioan Es. Pop a fost profesor în Ieud, viu și prezent în fiecare pagină. E ca și cum ai merge cu el pe ulițele satului, descoperind lumea lui, fragmentată și crudă, dar profund umană.

Ce îți rămâne din această carte? În primul rând, impresia că poveștile lui nu sunt doar simple observații, ci o formă de a construi un fel de adevăr special, un adevăr personal, care devine și universal. Poezia lui se măsoară în mici momente, în dialoguri, în imagini simple, aproape cotidiene, dar care capătă o forță neașteptată pentru cititorul atent. Ioan Es. Pop nu vorbește despre el în mod direct mereu, ci lasă personajele și scenele să vorbească de la sine, ca niște umbre care se proiectează pe pereți, adesea fără a avea o teza clară, dar cu o semnificație profundă.

Un aspect interesant e modul în care autorul multiplică perspectivele personajelor, dar nu o face pentru diversitate, ci pentru a aduna o multitudine de unghiuri asupra aceluiași subiect. În felul acesta, cititorul are sentimentul că privirea lui se multiplică, că pătrunde în mai multe spații și în mai multe povești, toate conectate într-un fel sau altul. Se creează astfel un fel de cale de urmat, o rețea de intuiții și amintiri, care dau textului o grasime și o coerență aparte.

Ca și cum nu ar fi de ajuns, poeziile lui Ioan Es. Pop sunt atât de compacte încât pot fi citite ca niște fragmente dintr-un puzzle uriaș. Fiecare text pare că adună o întreagă lume, iar cititorul poate alege să le urmărească secvențial sau să le citească ca piese dintr-un întreg, în orice ordine. Datorită acestui stil, cartea devine o experiență de lectură foarte personală – pe de o parte, se cere atenție și răbdare, pe de altă parte, oferă în bucuria descifrării ei o libertate aproape totală.

Un exemplu clar de această interconectare subtilă e pasajul citat din compunerea unei eleve de-a V-a, unde lucrurile simple capătă un sens profund în context. Personajele nu sunt doar simple figuri, ci niște beneficiari ai lipsei de sens, iar această idee rămâne la suprafață, dar și în adâncime, încărcând fiecare pagină cu o anumită melancolie și, totodată, cu un fel de umor negru. E o carte care te face să te întrebi despre limitele realului și ale ficțiunii, despre cum percepem lumea în momentele când totul pare fără ieșire, dar, poate, chiar asta e esența vieții.

Descriere

Caz rar in literatura contemporana, Ioan Es. Pop , debutant in 1994, a ajuns autor de manual!
Ce-i drept, deocamdata este vorba despre un Manual de literatura (Editura Vinea, Bucuresti, 2004), unde poetul este egal in drepturi de copyright cu Daniel Banulescu, Mihail Galatanu, Floarea Tutuianu, Nicolae Tone, Lucian Vasilescu si Cristian Popescu. Biografia acestui scriitor optzecisto-nouazecist (aici discutia ramane deschisa) este definitiv marcata de episodul Ieudului fara iesire , un rastimp aproape ovidian, la scara celor sase ani in care Ioan Es.
Pop a “activat” ca profesor de limba si literatura romana in celebra (si datorita lui) comuna maramureseana. Aceasta experienta nu constituie doar subiectul cartii sale de debut; ea devine motivul tuturor celorlalte volume pe care le-a publicat pana in prezent: Porcec (1996), Pantelimon 113 bis (1999), Podul (2000), Rugaciunea de antracit/ The Anthracite Prayer (2002) si Petrecere de pietoni (2003).
Mai multi critici literari au afirmat si demonstrat ca biografismul este o trasatura esentiala a poeziei lui Ioan Es. Pop.
Acest fapt este, totusi, doar partial adevarat. Anti-retorismul scriitorului nu se explica doar ca atasament pentru propria viata concreta.
El exprima dorinta de a transpune biografemele prin cuvinte cat mai simple, cat mai apropiate de gradul lor zero. Se urmareste astfel un impact violent, nemediat.
Esentiala nu este relatarea trairilor, ci modalitatea prin care ele devin literatura, fundamentarea unui plan personal ce ordoneaza elementele lumii conform unei singure viziuni. Scriitorul apeleaza, in acest sens, la strategii de multiplicare a perspectivei.
De multiplicare, nu de diversificare. Personajele care apar in scenariile sale nu au o teza individuala; ele nu fac altceva decat sa orchestreze o partitura deja existenta, dusa pana la sfarsit si reluata, da capo al fine .
Din aceasta cauza, poemele lui Ioan Es. Pop se preteaza atat unei lecturi secventiale (pentru ca un singur text spune deja totul), cat si unei lecturi de ansamblu (textele deriva unele din altele, isi raspund de la distanta, se imbratiseaza intertextual): “a zis invatatoarea in clasa a patra copii/ dar ieudul unde este am zis noi n-am iesit niciodata sa/ stim unde este.
a zis macar trece trenul prin partea voastra?/ am zis trece autobuzul zilnic de doua ori doua ori pe saptamana vinerea pe la borsa. a/ suspinat am ras am zis ca o sa-i facem in ziua aia o/ vizita in apartament sa-i ducem flori […] eu astept autobuzul/ cum autobuzul ce autobuz astepti in incaperea asta fara usi si ferestre/ si ea a zis dar asta nu-i o camera, copii, asta e o strada,/ numai ca aici s-a facut noapte”.
Am citat dintr-o compunere a elevei ilea ioana din clasa a-V-a b . Poetul da personajelor sale un singur sens, acela de “beneficiari” ai lipsei de sens.