Iisus in India si in Tibet

Omul ăsta, Nikolai Notovici, a fost cu siguranță o figură fascinantă. El nu s-a mulțumit doar să colecționeze obiecte din India și Persia, ci a intrat în legături atât de strânse cu lumea orientală, încât a primit chiar Legiunea de Onoare de la Franța. Dar ceea ce e cu adevărat interesant e că el a călătorit mult prin Asia Centrală și India de Nord, zone încărcate de mister și tradiții vechi. Și, bineînțeles, întrebarea care stă în mintea oricui e: ce-ar fi dacă unele dintre poveștile spuse de el s-ar dovedi a fi adevărate? Ca, de exemplu, ideea că Isus, după ce a crescut, a fost în India și a învățat acolo, departe de ochii lumii, timp de 18 ani – un capitol din viața sa despre care Biblia nu spune nimic.

Gândindu-ne la asta, nu e strane să ne întrebăm dacă această teorie are vreun temei real sau dacă a fost doar o invenție a unor minți care voiau să deschidă ochii lumii. Biserica Catolică a interzis publicarea acestor relatări la sfârșitul secolului al XIX-lea, parcă speriată de potențialul adevărului sumbru care s-ar putea ascunde în spatele acestor afirmații. Și uite așa, poate că ceea ce încearcă istoria e să ne spună că uneori adevărul e acoperit, ca să nu fie tulburat confortul și credința oamenilor. Însă, dacă documentele pe care le aduce Notovici sunt cât se poate de autentice, atunci totul devine mult mai complicat și mai interesant.

Ce e cu adevărat uimitor e că printre cei care cred în aceste povești se numără oameni de seamă, precum Nicolas Roerich – da, exact ala care a primit Nobelul pentru Pace în 1929! – care a susținut și chiar avut încredere în ceea ce a descoperit Notovici. Gândul că poate am putea avea în fața noastră niște pergamente vechi, care să confirme că Isus a fost în India și s-a învățat acolo cu maeștri spirituali, schimbă complet percepția pe care o avem despre viața și învățăturile Sale. Ar fi ca și cum am descoperi o parte ascunsă a istoriei creștinismului, ceva ce ar putea să răstoarne toate teoriile și concluziile pe care le-am învățat până acum.

Nu pot să nu mă întreb, aproape ca pe o poveste de detective, dacă aceste mărturii, dacă aceste documente autentice, nu sunt de fapt o cheie pentru un adevăr mai profund, despre care încă nu știm nimic. Și dacă totul ar fi adevărat, ar însemna că spiritul și învățăturile lui Iisus nu se limitează doar la acele locuri și momente despre care știm, ci se întind mult mai departe, peste continente și culturi. Poate chiar peste granița convingerilor noastre obișnuite. În orice caz, cartea lui Notovici e ca o invitație la un univers plin de mister, care îți face curiozitatea să explodeze și îți deschide ochii spre alte posibile fațete ale istoriei, pe care încă nici nu știm dacă le putem crede sau nu.”