O intrebam deunazi pe autoare daca doreste sa lase – cititorii sa priveasca (indiscret) direct in sufletul ei, la care ea mi-a raspuns, tot printr-o intrebare, daca nu aceasta ar trebui sa fie nazuinta oricarui scriitor. Poemele volumului Iluzie nu se insiruie intr-o poveste depanata, in crescendo, de la un capat la altul, ci oglindesc, fiecare, ca niste monade, acelasi intreg.
Un intreg alcatuit din emotii erotice dureroase, catre care conduc direct, nefiltrat si neslefuit, cuvinte transparente ca niste trepte taioase de sticla. De teama ambiguitatii ce-ar putea deforma adevarurile traite, poeta incearca sa duca evitarea jocurilor de cuvinte pana la excomunicarea oricarei polisemii.
Rezultatul este o explorare-Impartasire autentic-candida a iubirii ca forma de (auto)cunoastere si situare in lume. – Florin Lobont
