Imaginea romanilor in operele scriitorilor maghiari

Studiul de imagologie literara pe care ni-l propune Felician Pop ne plaseaza ferm intr-un teritoriu de frontiera unde de obicei se conjuga, instrumentate intr-un construct imaginar simbolic persistent, pulsiuni colective si reprezentari notionale care tin deopotriva de literatura (respectiv, critica litrerara), comparatism, etnopsihologie si antropologie, istoria mentalitatilor si imaginarul colectiv. Este vorba de un context specific – cel al reprezentarii celuilalt , a vecinului, a semenului de alta etnie – care se fundamenteaza indeosebi pe extrapolarea diferentelor, a reprezentarii categoriale diferentiatoare a strainului , de obicei acela din apropierea geografica (vecinul, megiesul).
Pentru a-l defini generic, arhifenotipal , pe strain sau pe celalalt (pe outsider , am putea spune cu un barbarism des uzitat astazi), mentalul colectiv convoaca si intretine un solid „ agregat mitoid „, cum l-au numit specialistii genului. El se constituie din clisee, stereotipii, miteme, abstractizari reductive, generalizari uniformizatoare, pentru a crea, in cele din urma, o imagine simbolica a celuilalt , o marca a alteritatii, o reprezentare generica a unei identitati colective extranee.
Este vorba de o eticheta imagologica puternic colata pe subiectul categorial, atat de persistenta incat ea va fi aproape imposibil de dizlocat din mentalul poporului care o produce. In articularea teoretica a demersului sau, autorul face cu justete necesarele diferentieri si tipologizari in ceea ce am putea numi o retorica a diferentei .
In cazul nostru este vorba de un intreg proces de cristalizare a figurii romanului in imaginarul cultural maghiar , ca si de avatarurile diacronice ale acestui tip de reprezentare. Cartea probeaza convingator ca, mai mult decat ne-am fi asteptat, romanii si ungurii au o buna parere unii despre altii, nu atat din cauza istoriei lor comune, ci mai ales in pofida acestui fapt.
– Prof. univ.
dr. George Achim