Imposibila intoarcere

Imposibila întoarcere, scris de Marin Preda, nu e doar o simplă carte, ci mai degrabă un fel de jurnal al unor idei, un mix între observații sociale și confesiuni personale. E ca și cum autorul s-ar așeza în fața cititorului și i-ar povesti, fără ocolisuri, despre felul în care vede lumea în care trăiește. Iar subiectele sunt diverse – de la psihologia etnică la diferența dintre orașean și țăran, tema mai veche în cultura românească, dar la fel de vie și astăzi.

E ceea ce face această carte cu adevărat specială: modul simplu, dar profund, în care Preda abordează unele aspecte legate de civilizație și existență. Nu are un stil academic sau plin de subtilități inutile, ci transmite idei clare, sugestii care rămân cu tine, provocându-te să le digeri. Într-un fel, el gândește social și vede viața dintr-o perspectivă existențială, ca și cum ar fi un filozof care își expune punctul de vedere prin discursul său sincer și direct.

Pentru el, civilizația nu are semnificație dacă nu o raportăm la condiția umană. Asta înseamnă că e important să înțelegem oamenii, nu doar fenomenul social în sine. În fața istoriei, Preda nu are fațadă de măcelar, nu e plin de flatare, dar nici resemnat. Are o asumare a realității, o sinceritate brutală și o întrebare continuă despre direcția în care ne îndreptăm ca specie și ca societate.

Criticii l-au descris pe Preda ca fiind un centru stabil în peisajul literaturii și culturii române, ca o figură de referință. În acest volum, se simte această forță: un scriitor profund, cu un simț al observației ascuțit, care reușește să combine jurnalul cu o profundă reflecție filosofică. Îți dă impresia de conversație cu un prieten, nu de lectură academică, și totuși, prin anumite pasaje, descoperi o greutate și o înțelepciune aproape filosofică.

La fel ca în victimele sale literare, în esență, Preda vorbește de om, de atributele lui fundamentale, dar și de relația pe care o are cu civilizația. Îi pasă foarte mult de anecdotă, dar și de temele mai mari – destinul, istoria, civilizația și sensul lor. În ultimă instanță, așa cum spune și Criticul Eugen Simion, Preda devine un punct de referință în vremuri în care avem nevoie de astfel de centre stabile, de niște pfeți de orientare în haosul actual.

Ce e mai frumos la această carte? Probabil faptul că, prin viața și opera lui Preda, cititorul începe să simtă că acest autor nu-i doar un nume în literatură, ci un fel de prieten filozof, un moderator al discuțiilor despre noi și despre lumea în care trăim. El nu vine cu răspunsuri simple, ci te provoacă să te gândești, să-ți pui întrebări, și, de fapt, asta e cea mai mare valoare: să ne facă pe toți să ne reconsiderăm poziția față de civilizație și existență.