In cautarea timpului trecut

Vremea este capricioasa. Din cand in cand, un val de caldura parjoleste campurile, il dogoreste pe orasanul care asteapta troleibuzul in statie Din cand in cand, un val de frig coboara temperatura pe camp, pe strazi, in case, aduce straturi de zapada ce ingreuneaza circulatia.
De fiecare data comentariul este acelasi: N-a mai fost niciodata asa ceva! Oare?
Ce scurta este memoria individului, dar si a societatii! Daca ne straduim putin, ne vom aduce aminte de alte veri care ne-au toropit de caldura, de secete care au ingrijorat oamenii, ne aducem aminte de alte ierni, cand gerul si zapada au blocat circulatia.
In ultimii ani, institutul de specialitate ne avertizeaza deseori cu cod galben sau portocaliu ca urmeaza evenimente climatice deosebite, iar mass-media se grabeste sa ne transmita ca ne asteapta vremuri grele. Daca mai adaugam o activitate solara maxima, cu consecinte in comunicatii si sanatate, modificarile compozitiei chimice a aerului si, mai ales, schimbarile climatice, incepem sa ne convingem si noi, ca traim o vreme deosebita, ca acesta este un timp apocaliptic.
Atunci un gand firesc incepe sa ne preocupe: Chiar asa timpuri traim? Bine, dar cum a fost viata in trecut?
Cum a fost clima? Si astfel ne intoarcem in cautarea timpului trecut (si intr-un fel pierdut, asa cum spunea Proust, in secolul precedent), a climei, a schimbarilor climatice prin care au trecut generatiile precedente.
– Elena Teodoreanu