LEI

Recenzia noastra

Mihaela Chițac nu este doar o poetă și artista plastică, ci pare a fi o ființă cu o sensibilitate profundă, care reușește să combine cu ușurință cuvintele și imaginile într-un mod captivant. În cartea ei, intitulată „In cheia visului”, ea ne propune o incursiune într-un univers plin de culoare, vis și imaginație, dar cu o doză de luciditate. Se simte clar dorința ei de a trezi spiritul adormit, de a sparge iluzia cotidianului și de a ne face să vedem frumusețea ascunsă în visele noastre, în lumea noastră interioară.

Ce impresionează cel mai mult în această carte este modul în care artista combină poezia cu arta vizuală, și nu doar atât. Fiecare poezie pare a fi un mic tablou, o scenă pictată cu cuvinte și imagini care ne cuceresc sufletul și ne invită la reflecție. În ea, nu găsim realismul tern al vieții de zi cu zi, ci o evadare în spațiul oniric, unde visele și fantasmele capătă contur și viață. Mihaela refuză să fie prizoniera realității mărunte, preferând să construiască lumi verosimile și pline de farmec din imaginație și culoare.

Un lucru deosebit de plăcut este modul în care poezia ei devine o pledoarie pentru luciditate, pentru a ne proiecta către lumi plauzibile, create dintr-o combinație de dorințe, vise și reflecții. Poeziile sunt energice, pline de viață și, totodată, foarte încântătoare. În ele, găsim o melancolie dulce, dar și o bucurie de a descoperi lumea în propriile-timpi, într-un mod sincer și simplu. Îmi place felul în care Mihaela face ca vorbele și imaginile să devină prieteni apropiați, să ne poată răsfăța și chiar să ne trezească din starea de amorțeală.

Un fragment cu adevărat magic este cel în care poeta vorbește despre o scenă pictată, despre sufletele călătoare, spiriduși și zestrea efemeră a email-ului, într-un spațiu de joacă și de visare. E ca și cum ai fi acolo, între stele, între iluzii și realitate, și te lași dus pe valurile imaginilor. În același timp, însă, simți și o anumită tristețe, pentru că scena rămâne pustie, actorii au plecat, iar totul se estompează treptat, lăsând în urmă doar amintirea unei lumi pline de culoare și emoție.

În concluzie, „In cheia visului” nu este doar o carte, ci un adevărat răsfăț pentru suflet. Mihaela Chițac reușește să ne împacheteze în povești vizuale și poezie, invitându-ne să privim lumea cu alți ochi, mai sensibili și mai deschiși către magie. Uneori, e nevoie doar de puțină imaginație și culoare pentru a transforma rutina în ceva special, iar această carte păstrează părticică din acest secret magic al viselor. O lectură care te face să te simți mai viu și mai pregătit să vezi frumosul chiar și în cele mai simple momente ale zilei.

Descriere

Poetă și artist plastic de maximă sensibilitate, Mihaela Chițac invocă „spiritul adormit” ca el „să se trezească din somnul iluzoriu al închipuirii”. Totuși, artista nu se lasă acaparată de un realism tern, în care să contemple cu (falsă) voluptate mizeriile cotidiene și rutina zilelor cenușii.
E multă culoare în picturile și textele ei și sunt încă multe viziuni onirice. Desigur, poeta refuză închipuirea, fantazarea pură, dar nu și imaginația.
Volumul Mihaelei Chițac este o pledoarie pentru proiecția lucidă a unor lumi plauzibile. Poemele ei sunt nu numai vivace, dar și încântătoare.
– Horia Gârbea Adăpost n pântecul lucios n suflat de bijutier în aur n pecetluit cu email n a fost scena mobilă n pe care s-au perindat n sufletele călătoare n ale spiridușilor infantili n adăpost temporar n în corpul subtil n i-am poftit înlăuntru n să se zbenguie n să cânte, să (se) joace n să înoate în mine ca peștii n ca păsările cerului să zboare n până la destinația următoare n să-i feresc de stele căzătoare n i-am expulzat prin fereastra n ce dădea spre marea cea mare n i-am expus la lumină n așa cum se cuvine n rampă de lansare n către zări senine… n dar scena a rămas pustie n au plecat spectatorii n s-au retras rând pe rând actorii n teatrul provizoriu fragil n a devenit acum un loc steril…
n în timp se estompează n și stratul efemer de email