Inchipuiti-va ca se anunta intr-o zi credinciosilor din lumea intreaga: „De acum inainte nu vor mai exista locuri de cult, nici statui sau imagini sfinte, nimic material si exterior, va veti inchina Domnului in duh si in adevar”. Deodata s-ar instala vidul, ei s-ar simti pierduti.
Numai o fiinta extraordinar de evoluata poate gasi in spiritul, in sufletul ei, sanctuarul unde va patrunde pentru a se adresa Domnului, pentru a atinge, a gusta si a respira splendorile Cerului. Evident, o astfel de largire a constiintei este de dorit.
Pentru cei care sunt capabili sa ajunga pana aici, nu exista limite, fiindca lumea sufletului si a spiritului este cea mai frumoasa, cea mai vasta; ei pot lucra pana la infinit pentru a-si construi viitorul de fii si fiice ale Domnului.