In miez de noapte sa ne ingropati

Cartea „În miez de noapte să ne îngropi” a V.E. Schwab e genul ăla de poveste care te prinde de la primele rânduri și nu te mai lasă până la final. Îți promite o incursiune în lumi diferite, pline de iubire, furie și dorințe nedezlegate, totul țesut cu măiestrie pentru a te face să simți fiecare emoție ca și cum ai fi acolo, în mijlocul acțiunii. E o carte care sfidează genurile, amestecând istoria, dramele personale și fantasticul într-un mod atât de natural încât te face să trăiești fiecare poveste în parte, fără să simți că te-ai împotmolit într-un gen anume.

Fiecare dintre cele trei povești din carte are propria sa atmosferă, propria sa muzică, și totodată un fir comun: tema foamei, fie că e foamea de dragoste, de libertate sau de răzbunare. Întâlnim o tânără sfărâmând barierele vremurilor și ale societății, Maria din Santo Domingo de la Calzada, care vrea să evadeze dintr-o viață controlată de mâini străine și să-și urmeze visurile, oricât de întunecate ar fi calea. Povestea ei e plină de tensiune, de alegeri grele, dar și de o frumusețe cruntă, reflectând lupta pentru a-ți găsi locul și pentru a rămâne fidel fiecărui vis, chiar și atunci când totul pare să se destrame.

Apoi, avem secvența din Londra anilor 1827, unde o tânără Charlotte trăiește pentru o vreme în păcatul interzis, ceea ce o duce către un traseu plin de provocări și durere. În aceste pagini, Schwab pictează cu degete ușoare frământările unei tinere aflate între dorință și rușine, între libertate și constrângeri sociale. E o poveste despre furie, dar și despre încercarea de a-ți păstra sufletul neatins într-o societate care te presează să fii altceva.

Și, în cele din urmă, avem Bostonul anului 2019, unde Alice încearcă să își reconstruiască viața după povești de dragoste și escamotaje. Îmi place mult felul în care Schwab ne poartă prin aceste secole, ca și cum am fi eu și tu pe acea caleidoscopică punte între lumi și timpuri. E o aventură plină de emoție, cu răsturnări și revelații neașteptate, dar și de momente magice mici, care îți dau speranță și îți reamintesc cât de mult contează iubirea și curajul de a merge mai departe. În tot acest amalgam de povești, Schwab ne învață să ne ascultăm inima și să nu ne fie frică să ne iubim, chiar dacă uneori ne e teamă să ne pierdem.

Fiecare capitol e ca o fereastră într-o lume diferită, dar totodată atât de conexă, învățându-ne că toți suntem nepregătiți pentru anumite lucruri, dar totuși mereu capabili să ne regăsim prin iubire, furie și dorință. Cartea asta nu e doar o simplă lectură, e o experiență, o călătorie prin sufletele personajelor, care te face să te simți, să trăiești și să înveți câte ceva despre tine însuți. E o poveste despre umanitate, despre cum putem fi cu toții fragili, dar și cum putem renaște în iubire și curaj.