In padurile Siberiei

Am inteles la un moment dat ca, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Asa ca nu mi-a ramas decat sa ma duc undeva departe de lume, sa traiesc singur, intr-o cabana.
In padurile Siberiei. Am cumparat o izba de lemn, pe taramurile nimanui, la marginea lacului Baikal.
Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima asezare umana, inconjurat de natura salbatica, am incercat timp de sase luni sa descopar fericirea. si cred ca am reusit.
Doi caini, o vatra, niste vreascuri de foc si o fereastra de la care puteam privi lacul – nici n-aveam nevoie de mai mult in viata. Nu cumva libertatea inseamna, in primul rand, sa fii stapan pe timpul tau?
Nu cumva fericirea inseamna, la urma urmei, sa ai parte din plin de singuratate, spatiu si liniste – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile orase? Atat timp cat exista cabane pierdute in locuri nestiute de nimeni, nu e totul pierdut.