In pustietatea cuvintelor. Printre prejudecati si metafore

In campul cuantic, omul a ajuns la poarta spiritului, dar se uita ca vitelul la poarta noua pentru ca, despre spirit, nu stie mare lucru, nu are decat ipoteze si speculatii ezoterice ori dogme religioase, care mai de care mai derutante. Cuantele par sa stie mai multe despre el si au un comportament diferit in prezenta lui.
Dar el nu stie cine este pentru ca a omis sa se cunoasca pe sine. Nu-si cunoaste natura originara pentru ca religia i-a sugerat ca e plina de pacate si ca el trebuie sa lupte impotriva propriei naturi.
Cauta raspunsuri in vechime, in tao fizica, in metafizica, in mistica. Cauta cheia care i-ar oferi o teorie cuprinzatoare.
O voce parca ii sopteste; cauta in tine insuti, acolo este cheia, cunoaste-te pe tine insuti si vei gasi raspunsul. Natura-ti proprie ti-l va oferi.
Natura umana este o sursa inepuizabila a vietii tale, a cunoasterii si a constiintei. Autocunoasterea te va reconcilia cu Universul si vei descoperi, pentru prima oara, o viata la nivelul potentialitatilor tale.