Incredibile iubiri

Iata-ma cu o noua carte fara sa am pic de imaginatie, am avut insa norocul sa primesc niste manuscrise (scrisori si insemnari) care ar face scriitor pe oricine, daca ar avea rabdare doar sa le copieze. Eu, cu alura de scriitor, am incercat sa le prelucrez eliminand formule de adresare, unele paranteze, sa zic asa, care nu prea aveau legatura cu subiectul central, unele repetari pe care le credeam involuntare si adaptand unele cuvinte si expresii la limbajul actual.
Am combinat si aranjat aceste manuscrise ca sa fac un demers epic usor de urmarit; asta fiind operatia cea mai… specializata, de scriitor „profesionist”.
Ma intreb insa daca nu cumva am gresit cu interventiile mele in manuscrisele originale, dar, exersand si la prima carte metoda compilarii unor texte si a relatarii despre cum am ajuns la ele, am crezut ca fac bine daca reusesc sa mai scriu ceva si de la mine. In prima carte insa am scris si despre intamplari pe care eu insumi le-am trait sau le-am visat si eram, deci, ” in cunostinta de cauza”.
Acum contributia mea e minima si se reduce la eliminarea unor cuvinte si la adaugarea altora. Am spus cuvinte sau, ma rog, expresii, sintagme, si nu fapte, pentru ca faptele-s cele relatate in scrisori si eu nu le-am denaturat.
Sa nu credeti insa ca eu am reusit sa dau valoare literara unor scrieri cu valoare documentara. Nici vorba.
Textul cartii este cel al scrisorilor. Si iar ma intreb daca n-am sa fiu acuzat ca ma dau drept autor doar prin faptul ca adun intre doua coperti ce au scris altii, facand doar unele cosmetizari si acestea, poate, cu un „rimel” nepotrivit.
– Silviu Guga