Ingerul Ionduh. Cartea transparentei mele Am citit destule poezii publicate in revista RAPSODIA, unde poetul e redactor sef si unde eu sunt colaborator, redactor sef adjunct de peste zece ani.
Poeziile au parca greutatea plumbului. Nu te lasa nici sa abuzezi de lectura lor, nici sa le reciti la vreo petrecere, nici sa le abandonezi, dar nici sa dormi dupa!
Are el un talent aparte de a construi din diafanul cuvantului un vers incarcat de un soi de durere, de o apasare pe care nu o poti marturisi nimanui, fiindu-ti data numai tie si, culmea, innobilandu-te parca. Mesajul poeziei sale poate fi, intr-un anume mod, asemanat cu acela al vestitilor edecari ai lui Repin, cei care, intr-o lumina dumnezeiasca, par striviti de un efort continuu, dar colectiv, prin care isi duc la capat o misiune irevocabila, in mod cert neaducatoare de cine stie ce foloase materiale, un alt fel de cruce pe care ei o poarta fara sa se planga, poate cu un usor fatalism, dar si cu o nedisimulata mandrie, privind-o cumva ca pe o datorie care, odata implinita, iti va oferi, probabil, un fel de senina libertate.
