Prima impresie când deschizi „Inima timpului vol.3: Poveștile uitate” te ia pe neașteptate. Se simte ca o călătorie înapoi în timp, într-un loc unde poveștile vechi prind viață din nou, iar misterele se ascund în umbrele trecutului. Cartea își poartă cititorul pe aripile unor amintiri pe care mulți le-au uitat sau le-au ignorat, dar care totuși se simt atât de reale, de aproape. E ca și cum ai asculta o poveste spusă de un bun prieten, cu acea nostalgie specială care te face să vrei să afli mai mult despre fiecare personaj, despre fiecare moment uitat.
Ce îmi place cu adevărat la această serie e felul în care autorul reușește să combine misterul, emoția și o doză mică de realism magic. Povestirile par să fie sacadate, dar fiecare dintre ele are propria sa istorie, propriile sale secrete, iar cititorul rămâne prins, dorind să descopere toate detaliile. În volumul 3, poveștile uitate sunt ca niște puzzle-uri pe jumătate construite, care aşteaptă răbdător să fie completate. Fiecare narațiune pare să aibă propria viață, iar te-ai trezi că ești acolo, printre acele personaje care, poate, au fost uitate de toți, dar nu și de autor.
Personajele sunt bine conturate, chiar dacă unele apar doar pentru câteva pagini. Ai impresia că fiecare are ascunsă o poveste, o motivație, o frică sau o bucurie, și fiecare popas de pe aceste pagini îți lasă un gust de nostalgie, dar și de curiozitate. Autoarea te face să te întrebi ce s-a întâmplat cu acești oameni sau cu aceste locuri, și de ce au fost uitate. În același timp, stilul de scriere te face să te simți ca și cum ai vorbi cu un prieten vechi, în care poveștile se desfășoară natural, fără zbateri inutile, dar cu acea notă de mister care te ține cu sufletul la gură.
Ce mi-a plăcut și e clar un punct forte al seriei, e abilitatea de a combina diferite epoci și povești într-un mod care păstrează coeziunea. De multe ori, ai sentimentul că această carte nu doar că revelează povești uitate, dar și reunește bucățile pierdute ale propriului tău istoric familiar. Îți dai seama că, în ciuda faptului că unele povești sunt uitate, ele au încă o valoare profundă, fiind ca niște comori ascunse, gata să fie descoperite.
Finalul acestui volum te lasă cu un sentiment de dorință intensă de a afla mai mult. E ca o promisiune că urmează alte povești, alte secrete ale inimii timpului, și te găsești reflectând la faptul că, de fapt, trecutul nu moare niciodată complet, ci doar așteaptă momentul potrivit să fie redescoperit. În concluzie, „Inima timpului vol.3: Poveștile uitate” e o carte plină de emoție, mister, și chiar un pic de magie, perfectă pentru cei cărora le place să se piardă printre rânduri și să-și lase imaginația să zboare în povești vechi, dar încă pline de viață.
