Intalnire la varf de sageata

Un duel, cu toata consideratia, nu e poveste suava, doina, balada sau snoava, sau basm, ci e o reala sedinta de partid, unde se dezbate, cu entuziasm, cum sa se perceapa, hai sa nu fiu perfid, cotizatia! si, cum la astfel de sedinte, lucrul cel mai important e, in mod real, procesul-verbal, la fel si eu, acum, vreau sa va informez – cred ca deja se vede stilul – cum sta, in aceasta chestie, spilul.
Cele 140 de palme – vai mie, era sa zic epigrame! – pe care ni le-am tras reciproc sunt destule dovezi de curata si dezinteresata prietenie.
In aceasta lume, in care sunt pericole, nu atatea cate poezii si articole, mi-am capatat un mare amic. Un duel este, intr-un sens, un fel de a fi „doi intr-unul”.
De ce sa fie, in campul literaturii, numai Romeo si Julieta, Tristan si Isolda, Dafnis si Hloe, Pacala si Tandala si nu, in ultima instanta, chiar cu inalta prestanta, Janet si Gabi, sa moara, de ciuda, toti scriitorii, epigramistii si stabii! – Nica Janet