Marturisesc ca am fost surprinsa de farmecul acestor pagini atit de departate de stilul academic al esteticianului si criticului. Prozele acestea sunt un original jurnal de calatorie, in care proza fantastica, proza de aventuri si cea filosofica au drept eleganta stilului transilvanean, unde politetea, ceremonia exprimarii revela un protocol aproape pierdut din literatura noastra.
Fictiunea, intimplarea reala, comentariul filosofic si estetic se intretes si balanseaza in mod natural. Alunecarile de planuri (temporal, geografic si cultural) nu-i dau prea mult de ales cititorului.
El se va abandona in cele din urma in narcoza eleganta a naratiunii, fara sa se mai intrebe ce este, din ceea ce citeste, real, imaginat sau eseu. Rezultatul este un univers ce poarta pecetea lui Titu Popescu.
– Mirela Roznoveanu
