• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1947. Andre Gide (1869-1951), scriitor important al literaturii franceze, poate fi definit inca de timpuriu ca un razvratit contra oricarui tip de conformism.
Anticolonialist si antifascist, devine la inceputul secolului XX un adept al ideologiei comuniste. Ca multi dintre contemporanii sai care imbratisau aceeasi doctrina, Gide pleaca intr-o calatorie in U.R.S.S., iar concluziile sale nu se lasa asteptate.
Intoarcerea din U.R.S.S. apare aproape imediat si starneste reactii violente.
In ciuda faptului ca oficialitatile sovietice depusesera mari eforturi pentru a-i prezenta o imagine edulcorata, autorul vede dincolo de vitrina frumos aranjata. Si, pornind de la convingerea ca „minciuna, fie chiar aceea a tacerii, poate sa para oportuna, ca si perseverenta in minciuna, dar ea face dusmanului un joc prea frumos, si adevarul, fie el dureros, nu poate rani decat pentru a vindeca”, aduce in atentie tot ceea ce scartaie, si ar putea fi, candva, indreptat.
Premiul Nobel care i se acorda lui Andre Gide in 1947 rasplateste exact „scrierile sale patrunzatoare si semnificative din punct de vedere artistic, in care problemele si conditiile umane au fost prezentate cu dragoste cutezatoare pentru adevar si cu intuitie psihologica ascutita”. – Odilia Rosianu Daca volumul nu a putut fi reeditat in timpul regimului comunist (ar fi fost, pur si simplu, interzis de cenzura), ne intrebam cum de abia dupa 35 de ani de la caderea regimului comunist acest volum remarcabil se reediteaza, in sfarsit?
Intre timp, a cunoscut si Romania acel sistem politic, admirat de atatia intelectuali francezi, si nu numai. Intre timp, regimul comunist a cazut, blocul comunist s‑a desfiintat, generand o imensa literatura anticomunista, foarte apreciata si de publicul romanesc.
Nu ne mai uimesc astazi marturiile despre cultul personalitatii, cenzura, saracie, birocratie, abuzuri, limbaj dublu, persecutii religioase si multe alte critici, pe care Gide le noteaza si le analizeaza in acest jurnal de calatorie. Ne uimesc caracterul premonitoriu si actualitatea observatiilor sale.
– Liliana Corobca Traducere din limba franceza de Alexandru Mironescu.