Mai melancolica, mai meditativa se intoarce printre noi, muritorii, poeta Maria Matei, odata cu acest nou volum de versuri. A fi poet inseamna a cunoaste solitudinea iar poezia e dansul subtire al singuratatii pe cerul de argint al paginii.
Poeta s-a intors de dincolo cu o cuta pe frunte, purtand floarea amara a adevarului: sub povara timpului toate trec. Locuri, oameni, amintiri, lumile instelate sau abisale, toate pier, se macina incet.
In acest crepuscul isi scrie Maria Matei poezia, una mai matura, mai concentrata, mai rafinata, in alambicul intelectului si al inimii deopotriva, decat tot ce a scris mai inainte. Poezia sa de acum sta sub semnul unui nou zodiac.
Nejucand solitaire cu viata, Maria Matei are mereu in vedere cititorul, caruia ii face confesiuni auriculare. Despre diferenta dintre a fi si a trai viata, despre diferenta dintre a fi si a trai poezia.
– Andrea H. Hedes
