Intre doua vieti

Imi place sa cred ca lucrarea de fata reprezinta un roman, dar poate fi numita si o fictiune in proza de dimensiuni reduse, concentrata, compusa dintr-un „mini-mozaic” de trei nuvele, aparent fara nicio legatura intre ele. Am structurat oarecum atipic continutul acestei carti: trei capitole, dintre care primele doua sunt denumite „manuscrise”, iar ultimul este denumit „Domnul Simion”.
Primul capitol, „Am fost executat prin impuscare”, este o nuvela psihologica, clasica, cu un puternic accent pe starile sufletesti ale personajelor, fiind o cercetare in amanunt a vietii interioare, ajungand in unele momente chiar o investigare a „nelamuritului” inconstient. Cel de-al doilea capitol, „O complicata problema in justitie”, este o nuvela pe care eu o numesc „filosofico-politista”, caracteristica romanului nou, fiind de fapt o antiteza a genului clasic al primei nuvele, in care accentul cade, de data aceasta, mai mult pe actiune decat pe psihologiile personajelor.
Ultima nuvela, „Domnul Simion”, apartine curentului realist, cu ipostaza clasica a naratorului omniprezent. Cronologic, este ultimul capitol al acestei carti si la fel de bine putea fi si primul, dar am considerat ca voi realiza o cursivitate epica mult mai buna prin aceasta organizare „mai ciudata” a cartii.
Tema predilecta si evidenta a intregului roman este reincarnarea, un concept mitic, cunoscut, dar nu foarte intalnit in literatura noastra. Precizez ca aceasta tema nu a fost scopul in sine al elaborarii acestei lucrari.
Prin aceasta carte, am dorit de fapt sa observ interactiunea acestei teorii filosofico-religioase cu trei fictiuni diferite intre ele din punct de vedere literar, incercand sa ating un subiect foarte putin explorat de catre scriitorii romani.