Introducere in Securitatea Digitala

Cartea Introducere in Securitatea Digitala este o introducere in complexitatea securitatii digitale fara de care nu am putea citi, invata si nici asigura lucrurile esentiale domeniului si pericolelor din perspectiva prezentului si viitorului. Asa cum se arata si in introducere – Perspectiva asupra viitorului devine ingrijoratoare din moment ce, desi traim intr-o perioada a inovatiilor tehnologice, ne confruntam cu noi moduri de comitere a infractiunilor, folosind capabilitatile existente intr-un mod ofensiv.
Daca ne bucuram de inteligenta artificiala si avantajele ei nu putem ignora informatiile false, fake news /”Deep fake”, prin care in fiecare zi mii de oameni sunt inselati in spatiul virtual. Amploarea pe care o cunoaste fenomenul fake news se datoreaza, intr-o mare masura, procesului de digitalizare, care a cuprins inclusiv sectorul mijloacelor de comunicare in masa.
Totusi, cauzele aparitiei si propagarii fenomenului sunt multiple, astfel incat, pe langa digitalizarea societatii in ansamblu, se adauga si lipsa reactiei factorilor politici in fata diseminarii de informatii nereale, atitudinea anumitor actori din sectorul mass-media cat si lipsa educatiei digitale in randul consumatorilor de stiri. Exista trei criterii specifice care pot reprezenta premisele aparitiei fake news: • se porneste de la o stire ce contine informatii nereale, in totalitate sau in parte • difuzarea respectivei stiri catre public se realizeaza cu rea-credinta, cunoscand lipsa ei de veridicitate • difuzarea stirii se face in scopul obtinerii unui avantaj pentru sine sau pentru un tert, sau pentru a produce un prejudiciu unei terte persoane Consecinta imediata a fake news nu consta doar in afectarea dreptului fiecarui individ in parte de a fi informat, dar si in vatamarea altor drepturi fundamentale, precum dreptul la viata privata.
In situatia in care diseminarea stirilor false are ca tinta un stat, primele afectate sunt valorile de securitate pe care respectivul stat doreste sa le protejeze. In acest sens Raportul Grupului de experti la nivel inalt al Comisiei Europene cu privire la fake news si dezinformarea online (HLEG), publicat in anul 2018, defineste dezinformarea ca pe o inglobare de informatii false, inexacte sau inselatoare, concepute, prezentate si promovate pentru a provoca in mod intentionat un prejudiciu public sau pentru profit.
Riscul de vatamare include amenintarea proceselor si a valorilor politice democratice, care pot viza in mod specific o varietate de sectoare, precum sanatatea, stiinta, educatia, finantele si altele . Remarcam structura cartii in patru capitole principale, urmate de concluziile cercetarii si bibliografia atent selectionata si bine integrata.
Primul capitol se concentreaza asupra variabilelor forme sub care vom percepe amenintarile venite din spatiul cibernetic, si nu sunt putine desigur, dar si analiza asupra motivului pentru comiterea atacurilor. De interes este si efectul/efectele cu care se va confrunta un individ ce a devenit victima unui astfel de atac, deoarece pe langa cele imediate, exista consecinte vizibile pe termen mediu si lung si acesta este un semnal de alarma ce merita analizat in continuare.
Urmatorul capitol, al doilea, expune cititorului diferitele moduri prin care poate utiliza criptografia pentru imbunatatirea securitatii dispozitivelor si protejarea datelor personale in comunicarea digitala si desigur poate fi o baza pentru utilizarea IA in acest scop. Desigur, este considerat de autor un punct relevant ca fiecare utilizator sa aiba o cunoastere cel putin incipienta a elementelor de criptografie pentru o mai buna securitate a documentelor individuale, si poate fi o buna masura de protectie.
In cel de-al treilea capitol remarcam o lista relevanta de practici ale igienei cibernetice, care este considerata esentiala pentru curriculumului educational. Exemplele oferite in carte arata importanta lor atat la locul de munca, prin cresterea securitatii informatiilor profesionale, dar si in viata personala printr-o mai buna protectie a datelor personale identificabile, care pot fi extrem de importante.
Cel de-al patrulea capitol, si final, ne prezinta in detaliu modul prin care vom avea un control mai mare asupra datelor individuale, reducandu-ne amprenta digitala in mediile de comunicare folosite si pe retelele de social-media. Sigur, se bazeaza pe legislatia europeana fiind definitorie in constructia principala a textului, cu precadere Regulamentul General de Protectie a Datelor, dar si a unor principii de baza pentru protectia informatiilor personale.
In final, la concluziile autorului ce au rolul de a extrage principalele idei ce au stat la baza constructiei argumentului pentru testarea ipotezei si a metodelor de cercetare putem recomanda continuarea cercetarii pornind de la lucrarea Introducere in Securitatea Digitalaspre dezvoltarea pe masura ce tehnologia avanseaza, ca si capacitatea de a crea noi instrumente de protectie. Daca ne referim numai la existenta deepfake-urilor care devin tot mai accesibile si frecvente, si se impune urgent o directie pentru a elabora rapid strategii eficiente de detectie, constientizare si de ce nu, de protectie.
Astazi, cercetatorii lucreaza la dezvoltarea de algoritmi bazati pe IA care pot identifica deepfake-urile/fake news-urile prin analizarea detaliilor dificil de sesizat in texte sau imagini si greu de detectat de catre mijloacele fizice, cum ar fi anomalii in clipire sau in miscarea naturala a pielii. Tehnici de autentificare a continutului, precum tehnologii blockchain si watermarking digital (filigranare), pot ajuta la stabilirea originii si autenticitatii continutului, oferind o metoda de verificare a surselor textelor, sau informatiilor video si audio originale.
Instrumente de verificare la scara sunt dezvoltate de platformele de social media si companiile tehnologice pentru a scana si elimina atat fekenewsurile cat si deepfake-urile de pe site-urile lor, contribuind astfel la reducerea raspandirii dezinformarii. Securitatea digitala in prezent si viitorul apropiat se poate realiza prin parteneriatele intre industrii, implicand colaborarea intre sectorul tehnologic, guvern si organizatiile de cercetare, pot accelera dezvoltarea si implementarea acelor solutiilor de detectare a problemelor de securitate digital si in mod urgent a fake news-urilor si deepfake-urilor.
– Dr. Tiberiu Tanase,Bucuresti, 2024