Istoria culturii romane nu a fost scrisa pana azi, ramanand un teritoriu abordat cu precautie, partial, niciodata ca intreg. Reconstituirea anevoioasa a modului cum romanii si-au plamadit si afirmat propria spiritualitate ramane de un interes crucial pentru a intelege modul de a fi, de a simti si de a intelege si aborda lumea al locuitorilor neolatinilor de la Dunare si din Carpati.
Dincolo de lucruri si infaptuiri uitate ori ramase deocamdata insuficient cunoscute, paginile lui Ovidiu Pecican despre premisele preistorice indepartate si pana in evul mediu, ale impulsurilor, manifestarilor si solutiilor culturale de interes romanesc acopera un gol hranit atat de dialogul autorului cu cele mai autorizate voci, cat si de fructificarea unor dintre cele mai recente analize si revelatii. Istoria culturii romane, de Ovidiu Pecican, are printre protagoniste: Legenda si Istoria, Oralitatea si Scriitura.
E opera unui invatat istoric, deplin cunoscator al traditiei orale, ceea ce ii permite sa lumineze fara excese, echilibrat si nuantat, trecutul cultural indepartat al romanilor. – Ion Talosh