Isus, fiul omului

Atunci când începi să parcurgi „Isus, fiul omului” scris de Gibran Khalil Gibran, simți că intri într-o poveste care te atrage treptat, ca o conversație cu un bun prieten. Autorul nu are pretenția de a face un roman clasic, ci mai degrabă o colecție de povești și reflecții, care îți oferă o perspectivă diferită asupra vieții și a lui Isus. Ce e interesant e că aceste povești sunt inspirate atât din relatările biblice, cât și din imaginația lui Gibran, fiind ca niște păsări care zboară în cerc, dar toate având ca punct de plecare același personaj, Isus. Cartea te atrage prin simplitate și sinceritate, fără a încerca să te lovească peste ochi cu teologia sau cu interpretări complicate. În schimb, autorul se folosește de povești scurte, de anumite întâmplări care te fac să te gândești la credință, la destin, la umanitate și la modul în care ființa umană se raportează la divinitate chiar și peste secole. E ca și cum Gibran vrea să-ți spună: „Uite, nu e nevoie să te complici, sufletul tău știe răspunsurile, doar trebuie să fii atent.” Ce m-a impresionat e faptul că, la final, Gibran însuși apare ca personaj, meditând peste două milenii despre destinul credinței și poziția omului modern față de religie și spiritualitate. E ca și cum autorul, devenit în sine o figură simbolică, încearcă să găsească un răspuns la întrebările noastre mai profunde despre existență. Îți dai seama rapid că aceste povești nu sunt doar simple capitole, ci niște povești care te invită să-ți privești propria viață, propriile credințe și întrebările pe care le tot amâni. E o carte care nu te lovește cu dogme, ci te mângâie cu gânduri și imagini, te face să te gândești la umanitate, la divinitate și la legătura lor. Și, sincer, mi s-a părut că Gibran reușește să vorbească și celor care nu sunt neapărat în părticica lor religioasă, ci celor care caută sens în viețile lor. În cele din urmă, „Isus, fiul omului” e o călătorie sensibilă, plină de întrebări deschise, dar și de răspunsuri simple și frumoase, pe care fiecare dintre noi le putem găsi în adâncul sufletului nostru. O carte pe care o porți cu tine, chiar și atunci când o termini, și care te face să te simți mai aproape de ceea ce înseamnă cu adevărat a fi om.