Iubeste-l, Anya

Mihaela Roxana Boboc isi contrazice numele – a ajuns la maturitatea lirica. Ea isi inventeaza un alter-ego, delicata si sensibila Anya.
Poeta de acum da sfaturi ipostazei sale juvenile din perspectiva unor experiente bogate, desi traumatizante. Scriind, ea arunca maci printre sine de tren, iar acestia incoltesc si cresc.
In jurul metaforei iubirii rezistente la mediul ostil se construieste o carte valoroasa si coerenta, demna de atentia cititorilor. – Horia Garbea Anya, iubeste-l, cu mainile mele pe trup vorbeste-i despre poezie mai ales despre aceea care ucide si renaste care farama orice forma de rezistenta si nu te gandi la mine, artistii nu stiu ce sa faca cu iubirea o transforma in papirusuri o picteaza pe umeri de bruma pana sfasie totul in jur e prea tarziu tusele au fost deja aruncate pe podea si trupul meu – o pata de lumina pe gulerul camasii de duminica.
Am murit de atatea ori, Anya, cand inviam el ma ducea de mana la rau, imi spala fata si asa schilodita de neputinta ii zambeam, iubeam asa cum iubesti geamana din ochiul ferestrei; se face noiembrie, Anya…