Iubeste si lasa-ma-n pace

De Lorena Stuparu imi amintesc ca de o talentata poeta a generatiei 90 care pornea spre literatura scriind poezie, alaturi de noi, cei care constituiam nucleul acestei promotii, la cenaclul Universitas, coordonat de profesorul Mircea Martin. Debutul editorial in poezie a venit mai tarziu decat ma asteptam, dupa lucrari in domeniul hermeneuticii si filosofiei culturii.
Acum, Lorena Stuparu debuteaza si in proza, cu texte realiste, plasate in lumea contemporana si, mai ales, printre amintirile sale. Salut intoarcerea ei la literatura cu veche prietenie si incredere deplina.
– Horia Garbea Cand se intorcea seara acasa, de cum aprindea lumina in dormitor il si zarea, prin perdea, pe necunoscutul din blocul de peste drum, cu coatele sprijinite de pervaz, uitandu-se adanc, fix in casa ei si parca in ea insasi. Avea exprsia aceea oarecum insolenta, in acelasi timp senina si provocatoare a indivizilor din cauza carora, impingand fanteziile democratice pana la paroxism, iti vine sa initiezi o miscare contra delictului de privire indrazneata.
(Iertarea)