Geta simtea ca e momentul sa-i vorbeasca de Matei. Amanase destul…
Nu are nimic de ascuns, totul s-a petrecut la lumina zilei. Si totusi sovaie.
„Sunt sigur ca n-ai sa-mi ascunzi niciodata nimic”, ii spusese Horia la inceput, Dar asta insemna ca pe viitor sa nu aiba niciun secret fata de el. Trecutul ii apartinea.
Horia nu exista. Era libera.
Atunci, de ce n-a indraznit sa-i arate fotografiile din munti? Pentru ca era peste tot cu Matei si nu stia care va fi reactia lui Horia.
Si Geta, uluita, isi da seama ca omul pentru care si-ar da viata e un necunoscut… – Cella Serghi, Iubiri paralele
