Name: Jocul poeziei
Brand: Ion Pop
SKU: 9786303140872
Price: 126.87 RON
Availability: InStock

126.87

LEI

Recenzia noastra

Am citit această carte, „Jocul poeziei” de Ion Pop, și m-a provocat să privesc poezia dintr-un unghi diferit. Autorul nu e doar pasionat de poezie, ci pare să fie fascinat de modul în care limbajul poetic devine un teren de joacă, un spațiu de experimentare și reinventare. Povestește despre poezie ca despre un joc, dar nu în sensul superficial sau distractiv, ci ca o activitate profundă, în care poezia explorează și testează limitele limbajului și ale înțelesurilor sale.

Ce mi-a plăcut cel mai mult e cum Ion Pop ne invită să vedem poezia ca pe o relație strânsă cu „ludicul”, adică cu acea atitudine de joacă, folosită ca mod de a descoperi și de a înțelege mai bine lumea și sinele. Într-adevăr, poezia este ca un joc cu limbajele tradiționale, dar în același timp și o luptă pentru a crea ceva nou, pentru a găsi forme mai libere de exprimare. Imaginează-ți cum un poet modern sau avangardist se joacă cu cuvintele, cu structura și sensurile, într-un mod care poate părea la început de joacă gratuită, dar ascunde duși de mânecă adevăruri adânci despre existența umană.

Autorul face o comparație interesantă între jocul lumii și jocul din poezie, sugerând că poezia nu e doar o simplă activitate artistică, ci un fel de „real imaginar”. Mi s-a părut că încearcă să ne arate cum poezia reflectă libertatea noastră de a ne cunoaște și de a ne regăsi în roluri mereu schimbătoare, ca și cum am fi niște actori în propria noastră piesă. În plus, nu e vorba doar de un joc pentru joc, ci de o modalitate de a înțelege mai bine sensul vieții, de a descoperi că, în final, totul e o mare taină de jucat și explorat.

Per total, această carte mi-a lăsat senzația că la bază jocul și poezia sunt despre libertate și despre dorința noastră de a ne cunoaște mai bine prin limbaj și imaginație. Ion Pop nu ne dă reguli rigid, ci ne oferă o perspectivă relaxată, dar plină de sens, asupra poeziei ca pe un dans perpetuu între cuvinte și idei, între real și imaginar. O recomand cu drag oricui e curios să vadă poezia nu doar ca pe o artă frumoasă, ci ca pe un act de expresie profund, mereu în mișcare și în joc. A fost o experiență de descoperire și o invitație la libertate, pe care o simți chiar în fiecare rând.

Descriere

Toate aceste experiente lirice, despre care eseurile de fata incearca sa dea seama, angajeaza poezia romaneasca in raporturi mai mult sau mai putin stranse cu ludicul, ca atitudine fundamental umana. In contextul problemelor schitate pana aici, se poate intelege de ce descifrarea unor atari relatii devine interesanta, si chiar pasionanta, pentru oricine urmareste dinamica liricii moderne.
Caci, asa cum s-a vazut, insusi demersul de clarificare a specificului limbajului poeziei a angajat, si nu accidental, conceptul de j o c. Iar acesta primeste o semnificatie particulara ori de cate ori poezia se afla in fata unei noi trepte istorice, a unei innoiri a limbajului.
Sub un astfel de unghi, „jocul poeziei” poate fi citit ca joc cu limbajele conventionalizate, intr-o serie a atitudinilor de tip modernist-avangardist, deci intr-o perspectiva asa-zicand evolutiva. El semnifica insa, intr-un plan mai larg, si jocul textului, acea mai libera sau mai reglata ars combinatoria care, la poetii moderni, marcheaza in cel mai inalt grad concentrarea atentiei asupra miscarii semnificantului.
Departe de a fi exhaustiva – nici ca suprafata a textelor abordate, nici ca acoperire tematica si a interpretarii -, incercarea de fata se vrea doar o incursiune intr-un spatiu liric cu mult mai bogate valente. Impotriva suspiciunii stravechi ce va fi planand, de la Platon pana la Kant si la mai toti filosofii, asupra jocului, fie el si poetic, ni s-a parut, parcurgand un numar de opere, ca putem descoperi (sau redescoperi) in multiplele lui infatisari, chiar si sub aparenta „gratuitatii”, cateva intelesuri existentiale majore.
In fata jocului lumii si a jocului in lume, jocul ca lume al poeziei e, de fapt, acel „real imaginar” care le cuprinde, sub semnul libertatii neingradite a spiritului uman de a se cunoaste si recunoaste, de-a lungul istoriei, in roluri mereu schimbate, reluate mereu. – Ion Pop