Poetul Mircea Teculescu este un adept al rigorii si al riscului calculat. Desi textele din acest volum sunt mai calde, mai sentimentale, autprul evita cu grija orice exagerare care le-ar aduce patetism.
Angoasele sunt expuse sobru, mlenaclia este tinuta sub control ca intr-un „joc” logic. Observand ca viata are celsti puternici, poetul ne anunta implicit ca nici cu moartea nu e de glumit!
Calatorind la hotarele existentei, Mircea Teculescu ne comunica „impresii de voiaj” insolite de-acolo, privind si spre transcendenta. – Horia Garbea Locul Stiu un loc unde oamenii nu poarta panze de lumina pe fete; ii intalnesc in aceste zile de cenusa, cand tot asteapta ca departele cer sa se desprinda de sus, peste ei sa coboare, sa-i transforme in flori nestemate, din care mai apoi vor pleca lamele de alba lumina, care sa reteze raul ce nu intelege cum credinta poate privi dincolo de moarte; tot asa cum piterele se pot ridica in tacere, si deveni oameni.