Jumatatea mea, barbatul

Au trecut mai mult de 10 ani de cand a aparut cartea Jumatatea mea, femeia . Acum realizez ca ceva din mine m-a impiedicat sa scriu despre barbat.
Si m-am intrebat ce. Simplu: este „mai usor sa vezi paiul din ochiul altuia, decat barna din ochiul tau!” Asa ca da, pot spune ca a scrie cartea despre femeie a fost cu mult mai usor.
In timpul care s-a scurs, am invatat multe, am inteles si mai multe si, evident, am realizat cate sunt de spus in plus fata de tot ceea ce am scris pana acum. Perioada de dupa cartea despre femeie a fost una in care viata mi-a confirmat multe din ce am spus, dar mi-a si daramat parte din ideile preconcepute.
Fondul meu de pustnic crestin ortodox a fost calcat in picioare de realitatile vietii. Simtindu-ma foarte bine singur, cu mine insumi, viata si Dumnezeu m-au pus in cuplu, in relatie, in casatorie.
Si-atunci am acceptat asta, pentru ca menirea mea era sa trec, ca orice om, prin niste evenimente, ca sa-mi iau lectiile de barbat, de om, dar si sa le inteleg, cu scopul spre a le spune celorlalti oameni. In relatia de cuplu am fost obligat sa ma eliberez de gelozie, de ideea ca persoana pe care o iubesti si cu care esti iti apartine.
M-am eliberat de multe dintre programele si fricile mele, de judecata celorlalti si de frica de pedeapsa lui Dumnezeu. Astfel ca pot acum sa scriu despre lucruri pe care ori nu le stiam, ori nu aveam curajul nici macar sa le rostesc pe-atunci.