Jurnalul lui Sake

Un semn ca scriitoarea Sake se ia in serios este felul in care ea se raporteaza la unealta ei, limba in care a ales sa scrie. Limba romana.
Sake s-a nascut intr-o crescatorie de caini din Quebec si a fost vanduta, pe cand avea doua luni, unei familii de quebechezi francofoni. Acestia, dovedind o rara lipsa de inventivitate, au numit-o Pitoune, sau, pe romaneste, Catel.
Pentru motive ramase necunoscute, au abandonat-o trei luni mai tarziu la SPCA (Societe pour la prevention de la cruaute envers les animaux). De acolo, aproape imediat, au cumparat-o ei, cam la o treime din pretul pietei.
In casa lor, Pitoune s-a vazut numita Sake si a fost incadrata intr-un program accelerat de imersie lingvistica. A fost obligata sa reinvete in limba romana toate comenzile canine de baza, deja insusite de ea in franceza.
Vino, hai, stai, sezi, culcat… in loc de viens, marche, arret, assis, couche…
Chiar si latratul i s-a schimbat, din „Wouf!” in „Ham!”. Ajunsa scriitoare, ea a descris toata aceasta aventura personala intr-o vibranta pagina de jurnal, care incepe cu o formulare memorabila: „Cand am inceput sa scriu in limba romana, eu m-am nascut a doua oara.”