La revedere, printesa

Când auzim de „La revedere, prințesă”, primul lucru care ne vine în minte e parcă nostalgia acelei lumi a începutului, din anii ’90, când totul părea un pic mai diferit, mai încărcat de speranțe și de emoții. E o carte care nu doar că te introduce în universul poeziei lui Bogdan O. Popescu, dar te și face să resimți intens trăirile unui tânăr care își pășea primele pasii în litere și cuvinte. Volumul acesta, debutul său, apare în tumultuoșii ani ai tranziției românești, și, deși timpul a trecut, farmecul său nu s-a estompat deloc.

Mircea Cărtărescu avea dreptate când scria despre sinceritatea și emoția autentică ce radiază din poeziile lui Popescu. În fața acestor versuri, nu poți să nu simți că sunt scrise cu un suflet deschis și cu o dorință de a spune adevărul, indiferent cât de dureros sau frumos ar fi. Poezia lui nu e doar decorativă sau ornamentală, ci se arată a fi un diluviu de sentimente, de imagini și de gânduri, toate împănate cu acea durere specifică tinereții, care pare să fie, chiar și după atâția ani, atât de familiară.

Când revii după atâția ani și vezi că volumul e reeditat, cu poezii noi adăugate, ai senzația unei revederi cu un vechi prieten, care îți împărtășește acum gânduri și experiențe noi. E ca o conversație între două lumi, o punte între trecut și prezent. Poate fi și o maturizare a faimosului tânăr poet, dar cel mai important e sentimentul că, indiferent de vârstă, emoția și sinceritatea rămân mereu acolo, în versuri.

Ce e interesant la această carte, chiar dacă pare la prima vedere doar o colecție de poezii, e că reușește să redea, într-un mod simplu și direct, acele momente unice ale vieții, acea emoție pură pe care o trăim, indiferent de vremuri sau de context. Volumul devine astfel, nu doar un debut literar, ci și o mărturie a unei epoci, a unei experiențe umane copilărești, dar și profund și sincer exprimată. Și, la final, rămâi cu senzația că întâlnești un prieten vechi care te-a învățat, din versurile sale, că cei mai frumoși ani nu mor niciodată, ci rămân mereu în fiecare vers început cu „la revedere”.”