La urma, lupul

Poeta Miruna Draghici este o artista a cuvantului si a insemnelor desenate, pictate, scrise cu rune si hieroglife. Ea „citeste povestile marilor intinse dincolo de conturul hartilor” si inventeaza cu penelul si penita noi geografii mitologice.
Cartile ei, bogate in luminuri si sensuri, sunt construite cu migala si pline de taine, ca manuscrisele medievale. Pe poeta o definesc doua dimensiuni: frumusetea si misterul, doua axe ale unui plan liric si vizual profund personal.
– Horia Garbea Saga Noptatici zei barbari plamada ti-au faurit Din gheata, foc si fier neimblanzit Stele-ti prindeai in plete si vela-n vant Valu-n apus ti-era aspru mormant. Urgie glasu-ti tuna, cantau spade-nsetate In versuri sangerande aflai a tale soarte Te ospatai cu zeii in vesnicit amurg Numele-ti scrijelei cu rune si cu rug.
Urme de lup prin lume ai lasat Carari adanci, cu fier si sange ai sapat Corabia te-a purtat spre tarmuri ruinate Cu val si vant ce canta despre moarte. Te-astept la singuratic tarm al urgiei Sa-ti dau sarutul mortii si-al vesniciei Falcile Sortii, spade si scut au frant Crepuscul sur, ce nu inchide-n gand.