Labirintul roman

Consider inutil sa atrag atentia asupra episoadelor care reflecta un adevar istoric (relativ si el) si asupra celor care sunt rodul fictiunii. Cartea trebuie citita ca un roman (poate chiar mai putin istoric decat altele clasice si valoroase apartinand patrimoniului literar universal).
O recomandare: cititorul poate gasi veridicitate faptica in fragmentele descriptive si multa, multa fictiune in cele dialogate. Daca tine cu orice pret sa verifice acuratetea datelor (cu care, recunosc, m-am jucat exagerat uneori), lucrarile autorilor citati mai sus ii stau la dispozitie.
Acestea fiind zise, nu-mi ramane decat sa-l rog pe stimatul cititor sa ma ierte daca l-am plictisit… asa cum procedau personajele teatrului spaniol al Secolului de Aur, la sfarsitul vreunei comedii de capa si spada.
-Corneliu Senchea Poetul nu astepta sa i se spuna de doua ori ce avea de facut. Isi lua parintele de brat si parasira amandoi casa lui Metellus, lasandu-l pe propretor ingrijirilor medicului sau personal.
Gaius Valerius nu dorise nimanui moartea… pana in acea zi.
Avertismentele lui Septimius il speriara insa intr- o asemenea masura, incat se lasa cuprins de simtaminte cu totul straine firii sale sensibile. Pentru prima data isi dori ca slujitorul zeului tamaduitor Esculap sa greseasca reteta, sau…
mai mult… sa-si recunoasca neputinta.
– [ fragment ]