Legendarele nave ale Capitanului Squid

Sunt oameni care viseaza la o casa cu vedere la mare; altii cauta sa se retraga la munte, acolo unde timpul are mai multa rabdare; sunt unii care-si inchipuie ca viata frumoasa e traita la inaltime, in mijlocul cladirilor de otel si de sticla; si mai e, desigur, Squid, venerabilul capitan care si-a purtat existenta pe apa. Ei bine, iti poti imagina o calatorie derulata vreme de-o viata-ntreaga?
Cartea Legendarele nave ale Capitanului Squid , scrisa si ilustrata de Eric Puybaret, ne pune in pagina o naratiune plina de aventuri si fabulos, dirijata cu maiestrie de un personaj… de poveste!
Astfel, incipitul ni-l infatiseaza pe Squid la bordul navei Prestige Calamar, ajuns la o varsta inaintata si dornic de a impartasi echipajului experienta sa. Din acest moment, cititorul, ghidat de vocea capitanului si invaluit de imaginile zugravite, face un salt in timp, refacand un traseu care a brazdat si care a imblanzit oceanul.
Dar nu facem cunostinta numai cu nave de legenda, ci si cu capitanii acestora, personaje excentrice si aievea care au sadit in fiinta lui Squid setea de a cuceri necunoscutul. Asa aflam ca pe transatlanticul Gigantul si-a inceput protagonistul nostru viata de marinar, sub carma capitanului rus, Vassili Turbina.
Rand pe rand, vase ca Islandezul Zburator, Marsuinul Zin-Zin sau Regatul de Sidef, alaturi de comandantii lor, Exocet, Pelagie sau Van-Ritz, l-au gazduit pe Squid formandu-l, invatandu-l si aratandu-i fatete ale lumii inconjuratoare. De-a lungul timpului, batranul a calcat prora si altor vase si a intalnit si alti capitani, inainte de a deveni el insusi unul.
Fiecare intalnire era unica si totusi stranie prin familiaritatea unui gand unanim. Toti capitanii ii spuneau: „Vaporul meu este minunat, dar visez la nava de o mie de ori mai frumoasa.
Si stiu ca exista.” si continuau nuantand un sens particularal acelei realitati iluzorii. Trezit din sirul propriilor amintiri si readus in cabina sa, Squid este intrebat, in final, daca a gasit aceasta nava utopica.
Pentru capitan, ideea ramase o simpla nascocire. Pe de alta parte, acesta le inmaneaza celor prezenti un desen, indemnandu-i pe toti sa-i aprecieze valoarea: pe hartie se reflecta o imagine despre care se spunea ca ar fi tocmai schita navei celebre.
Ce comoara revelase batranul echipajului sau, chiar inainte de a-si fi sfarsit calatoria? Cheia intelegerii semanticii textuale, a cautarilor reiterate de cuvintele celorlalti capitani, dar si a neputintei de a afla adevarul despre nava fabuloasa, nu trebuie cautata in litera, in ceea ce se vede, ci in sens, in ceea ce se ravneste.
Din acest punct de vedere, descrierile capitanilor reprezinta piesele unui puzzle dezvaluit cititorului ca intreg abia in ultima ilustratie a cartii. Imaginile proiectate de acestia asupra navei inchipuite alcatuiesc perspectiva unui spatiu „ca un refugiu in mijlocul furtunilor”, unde „viata e tare placuta” si „trepidanta, plina de inventii si de ispravi nemaipomenite”!
Acel loc atat de cautat si de dorit, asa cum ni-l descopera desenul la fel de pretios ca aurul, este… acasa!
Casa mea, a ta, a fiecaruia dintre noi! In final, nu aflam daca vreunul dintre cei amintiti de Squid a reusit sa-si implineasca visul, dar stim ca protagonistul nostru a esuat.
Cu toate acestea, el isi inspira matelotii, gabierii si secunzii sa-si gaseasca propriul adapost, oferindu-le si o reprezentare a ceea ce trebuie sa caute! In fond, pentru a gasi ce cautam, trebuie sa stim ce cautam, largindu-ne orizontul perceptiei si primind in ajutor experienta aproapelui!
Asadar, cartea Legendarele nave ale Capitanului Squid , scrisa si ilustrata de Eric Puybaret, surprinde in mod minunat nevoia omului de a-si afla o casa, indiferent de cat de palpitanta ii este peregrinarea prin lume. Ilustratii color de Eric Puybaret.
Traducere din limba franceza de Diana Calangea.