Legende istorice

„Legende istorice” de Dimitrie Bolintineanu e ca o călătorie în fără de început a istoriei noastre românești, spusă într-un mod atât de viu și plin de duioșie, încât nu poți să nu fii atras aproape imediat. E ca și cum ai sta la o masă veche, ascultând povești din satul bunicilor, pline de tâlc și de suflet. Bolintineanu reușește să ne poarte prin vremuri apuse, în poveștile sale despre eroi, viteji sau și povești mai puțin cunoscute, dar încărcate de farmec. Ce mi-a plăcut aproape instant este modul în care autorul combină istoria cu legenda, dând naștere unor povești care nu doar că te învață ceva despre trecut, ci îți și trezesc emoții. Fiecare legendă e ca o fereastră spre lumea de altă dată, cu obiceiuri, credințe și oameni pe care îi poți simți în fiecare cuvânt. Și totodată, parcă Bolintineanu are o umoristă și o sensibilitate aparte, ca și cum aceste povești îi sunt dragi ca o familie sau ca niște prieteni vechi. Ce mi se pare cu adevărat special e felul în care autorul nu se limitează doar la a relata faptele istorice, ci le învăluie într-o aură aproape mistică, în care legenda și istoria se întrepătrund. În același timp, poveștile sunt simplu spuse, fără expresii grele, ca și cum vorbirea ar fi naturală, de la inimă la inimă. Astfel, fiecare legendă devine o lecție de viață, dar și o bucurie pentru suflet, indiferent dacă ne regăsim în anumite valori sau doar ne lăsăm purtați de magia poveștii. Per total, „Legende istorice” nu e doar o carte despre trecut, ci și o oglindă a sufletului românesc, plină de culoare și de durere, dar și de speranță. E exact genul de carte pe care o păstrezi în bibliotecă și o iei de fiecare dată când vrei să-ți amintești cine suntem, de unde venim și ce ne face cu adevărat puternici și mândri. O lectură caldă, care te face să te simți acasă în paginile ei.