Legende sau basmele romanilor

Legende sau basmele romanilor. Adunate din gura poporului Domnule Ispirescu, Privind la volumul de povesti poporale ce mi-ai trimis la tara, imi pare ca ma aflu in fata cu o comoara pe care as fi pierdut-o de mult si am regasit-o intr-o zi de noroc.
Un geniu fermecator tese din cuprinsul lui si vine de ma ia pe aripele sale ca sa ma transporte in timpul copilariei mele si in lumea aceea mult ademenitoare, locuita de zmei, de balauri, de pajuri, de cai nazdravani, de paseri maiastre, de stramba-lemne, de sfarma-pietre, de feti-frumosi, de fete de imparati cu plete de aur etc., intr-un cuvant, de toate minunile ce-mi povestea manca (doica) in noptile la gura sobei. Ai facut un bun serviciu neamului romanesc, adunand intr-un sireag multime de pietre scumpe din averea nationala, un sireag care nu mai este amenintat de a se pierde.
Recunostinta noastra iti este dar castigata pentru totdauna. Pretiosul d-tale volum trebuie sa se afle in fiecare casa, caci in el generatiile noi vor invata a cunoaste valoarea inteligentii si a naturii poporului roman.
Cea mai scumpa recompensa pentru d-ta este de a-ti vedea numele legat de comoara povestilor din tara si de a-ti putea zice cu fala ca ai indeplinit o sacra datorie catre patrie! Al d-tale servitor si amic, V.
Alecsandri, Mircesti, 1882