Ideea alcatuirii unui manual de limba chineza fundamentala destinat romanilor ne-a fost impusa de practica efectiva a predarii indelungate a acestei limbi studentilor Universitatii Bucuresti, pe baza cursurilor redactate de specialisti chinezi in franceza si engleza pentru uzul tuturor strainilor. Ne mandrim cu cea de a 52-a promotie de studenti romani in filologie chineza,preluata de noi in anul academic 2013-2014, cand ponderea exigentelor gramaticale va ramane nestirbita si cand exercitiile aplicative vor domina in studiul limbii chineze.
Datele oferite de experienta noastra didactica sunt suficiente spre a demonstra ca metoda invatarii de catre romani a limbii chineze contemporane, prin intermediul altei limbi straine, fara aportul total al limbii romane, cu minimalizarea ori chiar contestarea importantei limbii materne, ca baza de studiu, este o metoda cel putin nesatisfacatoare. Importanta foarte mare acordata de noi limbii romane decurge din convingerea ca structurile ei sunt bine asimilate de catre studenti, ca vorbitori nativi si prin urmare, atat descrierea faptelor de limba chineza, cat si transferul adecvat si corect al unitatilor fonomorfo-sintactice trebuie sa se faca in limba materna – romana.
Chiar si o succinta analiza contrastiva a celor doua limbi, care se confrunta in invatare, clasificate dintr-un inceput ca fiind limbi neinrudite, ne reveleaza marile deosebiri ce covarsesc semanarile dintre ele, diferentele ce le separa – de natura cantitativa sau calitativa – plasandu-se, mai ales, la nivelul structurilor gramaticale. Rezulta de aici necesitatea de a stabili gradual reteaua de corespondente, care sa permita orice transfer corect dintr-o limba in cealalta, pornind de la cuvant si de la imbinari superioare cuvantului si ajungand la structuri autonome simple sintagmatice, structure autonome etajate cu valoare de propozitii simple si dezvoltate (specifice, cu predicatie dubla sau multipla) si, in fine, la macrostructuri complex alcatuite, situate la nivelul frazei.
Deschidem, cu o deosebita vointa intelectuala, un orizont lingvistic adecvat urmaririi subtilitatilor de la nivel semiotic, intelgand sa practicam, pe mai departe, modelul nostru de „gramatica”, inspirata din experienta demnilor profesori chinezi – somitati lingvistice de rasunet.